вторник, 6 декабря 2011 г.

“Eu stiu ca nu stiu nimic”



Traim in secolul XXI, sau mai modern spus, traim in perioada tehnologiei, moment cind viata, activitatile zilnice par mult mai simple, cind greutatile par sa se reduca. Aceasta concluzie o face fiecare dintre noi cind ne adresăm intrebari de genul: de ce sa merg pe jos dacă am maşină? De ce sa trimit o scrisoare care va ajunge la destinatie timp de o saptamina, o luna, un an, sau niciodata cind mesajul poate fi receptionat in citeva secunde prin intermediul telefonului? de ce sa pierd din timp si sa depun efort citind o carte pentru a ma documenta, cind pot in citeva minute navigind pe internet sa gasesc raspuns la intrebarile care ma framinta, sau … care de fapt nici nu ma framinta, dar sunt nevoita pentru a le gasi, fara a-mi provoca un interes propriu. Totul pare atit de simplu, insa nu ne dam seama de faptul, ca mersul pe jos inseamna o viata indelungata, o scrisoare inseamna o asteptare, o emotie pozitiva care poate dura o saptamina, un an, o viata, nu doar citeva secunde, ca o carte citita inseamna o cultură nouă, dezvoltare multilaterala pentru a privi lumea…aşa suntem noi, ne credem tari, ne consideram superiori, credeam ca stim totul, insa pina la urma constiintizam faptul ca  nu stim nimic. Cu cit avansam in tehnologie, in orcare activitate zilnica pe care o facem, si nu doar, tot mai mult vrem sa descoperim, sa cunoastem altceva, si acest “altceva” nu are o perfectiune, cu cat aflam mai multe, cu atat mai multe intrebari apar, si nu creste gradul de informare, ci de dezinformare. Chiar daca inveti, pana la urma trebuie sa fii demn de a  recunoaste ca nu stii nimic, acea cantitate informationala nu are o limita. Miine e o zi noua...un nou inceput pe care iarasi trebuie sa-l afli si tot ce afli te incurca la ce ai vrut sa afli... raspunsurile la intrebari  te-au facut sa ceri mai multe intrebari...pana la urma intelegi ca toata viata ai cautat sa afli ceva...si in ultimele clipe iti dai seama ca n-ai reusit sa afli nimic.Aci mai poate aparea inca mnulte semne de intrebare:  sau poate ca viata pe care o avem e prea scurta? sau nu ne este dat sa aflam raspunsuri adevarate? sau poate ca noi oamenii suntem lipsiti de modestie ,avem o imaginatie prea mare si  nu ne multumim de ceea avem?permanent vrem mai mult, tot mai mult dezvoltind si un egoism. La aceste intrebari cred ca  nu vom putea gasi un raspuns niciodata, sau in viziunea unora dintre noi, vor fi niste raspunsuri dar nu argumentate, ci iluzii.    
        Marele filozof Socrate prin aceasta maxima simpla insa atit de veridica incearca sa ne creeze o alta viziune, sa  privim existentialitatea cu alti ochi, mai realisti, si fiecare dintre noi sa ne punem intrebarile: “Cine sunt eu”? “Ce vreau eu”? ”Ce stiu eu”?  
     Acesta e primul pas in cautarea adevarului, sa recunosti ca nu stii nimic, e  mai mult decît să ştii că ştii multe, e mai mult sa nu stii ca intr-adevar  nustii  nimic.
                                                       

среда, 9 ноября 2011 г.

În luptă cu nedreptatea!


Studenţii pot lupta împotriva nedreptăţii şi se pot implica în apărarea drepturilor omului. Acest lucru se datorează Organizaţiei Amnesty International(AI), care anunţă recrutarea unei noi echipe voluntare de studenţi.  
        AI  este o organizaţie nonguvernamentală, în cadrul căreia studenţii vor contribui la implementarea unor proiecte, campanii, rapoarte în scopul asigurării adecvate a drepturilor  omului.
     "În ţară e  nevoie de distrugerea  torturii, violenţei în special în rîndul  femeii, maltratarea copiilor, de aceea necesităm de forţele tinerilor şi îi îndemn să se alăture de ceilalţi 500 membri a Organizaţiei la nivel de ţară" , susţine Cristina Pereteatcu, Directorul Executiv AI.
     Irina Ungureanu, studentă a USM spune că pîna la moment nu a ştiut prea multe de această Organizaţiei, dar ‚ fiind deja documentată despre aceasta, s-a înscris ca membru.
     La moment Amnesty International are peste 3 milioane de membri din 160 de ţări. În republica Moldova această Organizaţie şi-a început activitatea în anul 1993 şi fac parte peste 500 de reprezentanţi.

                                                   Ştire-notă informativă, relizat de Lucia VULPE

       

Studenţi PRO sănătăţii


Studenţii pot contribui la crearea unei societăţi informate şi sănătoase. Acest lucru se datorează Reţelei Educatorilor  "Egal la Egal" (Y-PEER), care oferă şansa tinerilor de a deveni jurnalişti în Sănătatea Reproductivă.
             În urma formularelor şi CV-urilor car etrebuie aplicate, în bză de concurs, vor fi selectaţi 20 de tineri ce vor beneficia de o instruire pe subiecte legate de sănătatea reproductivă şi educaţie pentru mass-media, vor avea posibilitatea de a scrie articole pentru buletinul informativ "FĂRĂ TABU", de a participa la şedinţe de planificare şi coordonare în domeniul sănătăţii reproductive şi tineret.  
             Potrivit Anei Susarenco, responsabil de reţeaua Y-PEER din Republica Moldova, această reţea are scopul de a promova un mod sănătos de viaţă. Ea desfăşoară în tabere pentru tineri, instituţii un şir de campanii de informare, comunicare şi educare cu diverse activităţi: ore informative, teatru, serate tematice.
             Silvia Midoni, studentă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, USM, spune că un jurnalist trebuie să fie informat în ceea ce vizează sănătatea, servindu-i un avantaj personal cît şi profesional, de aceea tinerii jurnalişti ar trebui să profite de această oportunitate.
               Formularele de aplicare şi CV-ul pot fi trimise pe mail-ul Organizaţiei pînă la 28 octombrie curent. Y-PEER, reuneşte peste 500 de organizaţii şi instituţii din 48 de şări. În Republica Moldova ea a fost creată în anul 2004 la iniţiativa ONU pentru populaţie.
                                                                        Ştire-notă informativă, realizat de Lucia VULPE
   

воскресенье, 9 октября 2011 г.

Vocația vînatorilor din Sadova (interviu publicat în revista "VPM")

  Satul Sadova este una din localitățile raionului Călărași, ce dispune de terenuri de vînătoare și respectiv de un colectiv de 15 vînători. În cadrul unei discuții cu Gheorghe Elisei, cinegeticianul raionului Călărași, a afirmat că satul Sadova dispune de puține terenuri de vănătoare, însă aceastea sunt bine amenajate. Acest termen "bine amenajat" se referă, de fapt, la terenurile împădurite, unde putem întîlni parchete, poteci, hrănitoare, sărării, adăpătoare, scăldătoare, cabane, observatoare, bordeie și alte instalații și construcții vînătorești.
  De presupus că odată cu perfectarea unor norme legislative în domeniul cinegeticii aceste lucruri de amenajare vor lua amploare. În fondul de vînătoare întîlnim iepurele, fazanul, mistrețul, căprioara, uneori se mai întîlnește cerbul, iar vulpea a devenit chiar o problemă, numărul acesteia crescînd tot mai mult.
  Terenurile se constutuie din vii, livezi, păduri, cascade de iazuri, ceea ce creează o imagine distinctă. Contrastul natural de culori, cîntecul păsărilor, mirosul îmbătător al florilor creează condiția unei regăsiri în acea vîrstă fragedă a copilăriei, unde amintirea și dulcile amintiri își revășesc sufletul. Însăși aerul creat de acest cadru natural te face să pătrunzi în esența unei lumi aparte- lumea frumosului. Văzînd cum fiecare copac și fiecare specie de plantă își are locul său plasat atît de perfect, te determină să crezi că perfecțiunea în natură nu are limite. Fiind și eu născută în satul Sadova, pot afirma ferm, că măreția codrului mereu m-a atras, îndemnîndu-mă să evadez din aria urbană computerizată pînă la refuz.
  Pentru a vedea care este situația la zi în domeniul cinegeticii am discutat cu președintele colectivului de vînători Vasile Bocan:
  -Ce prezintă la ora actuală terenurile de vînătoare?
  În total avem peste 4.200 ha de terenuri de vînătoare, dintre care 2000 le constutuie viile, padurile, livezile, 1500 sunt terenuri arabile, restul sunt iazurile și locurile accidentate. De altfel, la Sadova sunt vreo 15 bazine acvatice- iazuri, helestee, bălți, unde viețuiesc mai multe specii de pești, cum ar fi crapul, carasul, linul, știuca, săbioara, șalăul, porcușorul etc., ce suscită interesul pescarilor sportivi.
 -În ce constă amenajarea terenurilor de vînătoare?
 -În fiecare an se desfășoară bilunarul "Un arbore pentru dăinuirea noastră", unde întregul colectiv participă la sădirea copacilor, mai ales, în locurile accidentate. În această primăvară fiecare vînător a sădit cîte 5 copaci și arbuști.
 -Aveți amenajat vreon popas al vînătorilor locali?
 -Avem mai multe popasuri, unul dintre ele fiind chiar tabăra de odihnă din Sadova, cu o priveliște de excepție. Aici avem vatră pentru rug, masă și scaune portabile, acoperiș din stuf, izvor, heleșteu etc.
 -Se știe că braconajul este o problemă actuală. Ce măsuri se înterprind pentru combaterea acestui fenomen?
 -Toți cei 15 membri ai echipei locale de vînători împreună cu polițistul de sector, organizează raiduri de combaterea braconajului. Avem și un calendar al acestor acțiuni, coordonat cu Serviciul Ecologic și cinegeticianul raionului Călărași Gheorghe Elisei.
 -Știind că numărul vulpilor crește de la an la an, ce înterprindeți?
  -Datorită faptului că ele sunt foarte profilice și numărul vulpelor vînate e mare. Spre exemplu, în decursul  anului 2009 și începutul anului 2010 au fost vînate 20 de vulpi. Conform estimărilor în teren avem un efectiv de 40 de exemplare. Efectuăm cartografierea vizuinelor. Savanții AȘM ar trebui să elaboreze o metodologie mai eficientă de reglare numericp a vulpii.
  -Spuneți-ne, despre una dintre participările colectivului la sărbătorile vînătorești.
  -La 8 noiembrie 2009, am participat la sărbătoarea "Ziua Vînătorului" și ne-am ales cu Diplomă de gradul Ipentru performanțele obținute la concursul "Cartea de vizită". În genere, apreciem eforturile conducerii SVPM pentru revitalizarea tradițiilor cinegetice.
                                                                                               Interviu realizat de Lucia VULPE.
 

Interviu publicat in revista lunara "VPM"

Misiuni permanente...
  Satul Cania este una dintre localitatile sudice din raionul Cantemir. Colectivul de vinatori de vinatori de aici in componenta actuala s-a format in 1977, cind Cania a trect din raionul Leova in raionul Cantemir. Pe atunci presedinte era Vasile Pirlicas, vinator cunoscut in aceste locuri. In prezent echipa il are ca sef pe Tudor Muntean, care a binevoit sa raspunda la intrebarile reporterului.
 - Avem 25 de vinatori, dintre care 3 membri noi: Stefan Munteanu, Ion Andoni, Nicolae Axenti. Multi vinatori au plecat peste hotare, in Italia, Rusia etc. su nu prea avem cu cine iesi la vinatoare. Pe linga faptul ca sunt conducatorul colectivului, mai detin postl de presedinte al Cooperativei de Consum.
  Cel mai vechi vinator este Petru Baran, nascut la 2 mai 1929. De doi ani deja vineaza mai rar, insa scoate arma si mai tinteste cite un porumbel. El reprezinta una dintre cele mai numeroase dinastii de vinatori din Cania. Are 2 fii vinatori, Vasile si Gavril, si nepotii sai, la fel, sunt vinatori, tintasi foarte buni- Mihai, Dumitru, Grigore si Ionel.
  Nicolae Axenti ste cl mai tinar vinator din colectivul nostru. S-a nascut in 1991, e membru de anul trecut, insa de mic mergea cu noi la vinatoare.
  -Este de presupus ca terenurile de vinatoare sunt pentru dvs. ca o a doua casa ... 
  - Intr-un fel da. Impreuna cu colectivl vinam pe o suprafata de 2400 ha. Terenurile sunt bine amenajate, acoperite cu pasuni, copaci salbatici, predomina vaile, colinele, ogoarele agricole. Paduri nu avem, insa dispunem de arbusti si tufari, remize de salcim. Am aut un iaz, insa din cauza conditiilor nefavorabile a secat. Totusi vinam rațe, gâște salbatice, doar ca in alte fonduri. De regula, in satul Antonovca. Acolo sunt conditii favorabile pentru rațe.
  -Ce specii genetice se intilnesc preponderent in terenurile de vinatoare din Cania?
  - Dintre pasari  avem porumbelul gulerat, cioara de semanatura, cioara griva, prepelita, potirnichea, fazanul, rata mare, gâsca la pasaj etc. Din seria mamiferelor- iepurele-de-cîmp, mistrețul, la graita cu Ucraina apare spontan lupul. Prevaleaza vulpea cu care ne confruntam, caci numarul acesteia sporeste mereu. Mai avem si caprioare insa nu le vinam, ca sint putine.
  In luna curenta programam o manifestatie dedicata celui mai tinar vinator primit in colectiv recent. Acesta este N. Axenti. Il vom felicita, vom face o masa de sarbatoare, ca sa tină minte momentul intrarii sale in rindurile vînatorilor.
  - Ce traditii se mai practica?
  -De exemplu , dupa incheierea sezonului de adunam, facem totalurile vinatorului si stabilim care membru a fost cel mai activ, il proclama rege pina la alt sezon, el avînd onoarea de a servi colectivul cu bucate alese.
   De asemenea, felicitam toti colegii la zilele de nastere, sarbatori religioase ș.a. Mai respectam o traditie crestineasca la decesul vinatorilor. Ne adunam intregul colectiv, si cu permisiunea autoritaților locale, tragem salve cu cartușe oarbe la cimitir, pentru a-l petrece pe ultimul drum pe camaradul nostru. Se practcia si botezul vinatorului, cind acesta recolteaza o specie noua de copitate. Fiecare coleg ii adreseaza o urare, o doleanță, si i se aplica o lovitura cu nuielușa:). Cel botezat se numeste fin si el își alege nașul din rindul vinatorilor experimentati. La sfirsit cintam cu totii imnul vinatorilor din Moldova.
   -In 2010 se implinesc implinesc 135 de ani de la formarea SVPM. Ce le doriti celor 15.000 de   vinatori din țară?
   - Le doresc tuturor vinatorilor sa fie demni, sa protejeze mereu fauna si fondul cinegetic. Domnul sa-i fereasca de pericol.
                                                                                             
                                                                                                              Interviu realizat de Lucia VULPE
                 

воскресенье, 2 октября 2011 г.

(Pentru Radio "Vocea Basarabiei")



10 automobile au fost donate Centrelor comunitare pentru suportul pacienţilor cu tuberculoză care activează în Republica Moldova. Automobilele de marca "Suzuki" au fost procurate în cadrul Proiectului Fondului Global, de către Centrul PAS.
Conform directorului Centrului PAS, Andrei Moşneaga, cele 10 centre comunitare au primit în gestiune cite o unitate de transport cu scopul de a mări rata succesului în tratamentul tuberculozei şi asigurarea controlului acestei infecţii.
Ministrul Sănătăţii, Andrei Usatîi menţionează că pentru procurarea automobilelor au fost alocaţi din Fondul Global mai mult de 2 mln de euro. O parte din aceşti bani au fost investiţi şi pentru renovarea celor 10 edificii, precum şi procurarea utilajelor noi.
Potrivit Coordonatorul Centrului PAS din Raionul Ungheni, Larisa Scorohotco, se arată mulţumită de automobilul donat. Aceasta menţioneză că datorită lui, bolnavii vor putea fi vizionaţi la domiciliu în orce moment.
Mulţumită de acest suport este şi Coordonatorului Centrului comunitar pentru bolnavi de tuberculoză de la Rezina, Nina Postu. Ea susţine că prin intermediul acestei donaţii speră că gradul mortalităţii provocat de tuberculoză să scadă.
Cel mai mare spital antituberculoză din ţără se află în satul Vorniceni. Acesta la moment înglobează peste 200 locuri de cazare, însă conform Ministrului Sănătăţii, în următoarele 5-6 luni urmează finalizarea centrului, ajungînd la o capacitate de 400 locuri.
                                                                                                  
                                                                                                       Realizat de Lucia VULPE.